Economie / Societate

Anti-Austeritate sau Interes Personal?

SYRIZA

Foto: http://norcalsocialism.org/events/syriza-a-new-day-for-greece-and-europe/

Recesiunea lovește pe cei mai mari producători și exportatori ai lumii, aruncând Statele Unite ale Americii și Europa în dezorientanta furtună de nisip a crizei economice. Angela Merkel anunță că 2013 va fi un an mai greu decât cel care tocmai a trecut. E rău. Știm.

Dar ce mai știm? Ne conectăm la canalele de știri și vedem că în S.U.A. s-a vorbit de aplicarea politicilor monetare de relaxare cantitativă, iar Europa încă se luptă pentru împăcarea temporară a Uniunii cu suveranitatea statelor iresponsabile. În America a avut loc celebra mișcare Occupy, în Europa am avut Indignații. E clar că până acum, o serie de probleme mici s-a adunat pentru a eroda economicul, politicul și socialul.  Cetățenii se dezmeticesc și încep să ceară soluții. Guvernele se văd nevoite să adopte o poziție și încearcă să rezolve problema. Unele adoptă metoda austerității, altele folosesc tehnici neo-keynesiene de stimulare a economiei. Aici începe dezbaterea.

Ca în cazul oricărei probleme majore cu cel puțin două soluții, dezbaterea tinde să radicalizeze pe câțiva dintre participanții săi. Cei mai mulți dintre participanții la mișcarea Occupy erau socialiști, comuniști și hipioți, iar în Grecia am putut fi martorii încleștărilor brutale dintre SYRIZA și Zorii Aurii. Totuși, cel mai important pentru momentul actual este să depășim acest vertij economic descendent prin aplicarea unor idei. Alegerea ideilor ce primesc privilegiul de a fi testate se face prin dezbatere. Dezbaterea ideilor și cifrelor se face, însă, în funcție de ambientul cultural-social.

Aici, drumul Statelor Unite și cel al Europei se despart. Dacă în America (ce e drept, lipsită de bombe sociale) politicile fiscale și monetare sunt ciocnite în permanență în cadrul dezbaterilor, în Europa este o cu totul altă poveste. În vreme ce acolo, modelul European este, fie admirat, fie repudiat fără dubii, aici soluția cea mai populară este mărirea cheltuielilor guvernamentale. Dacă ești pentru austeritate, probabil „nu îți pasă” pentru că ești politician. Dacă ești unul de-al „poporului” trebuie să ții cu el și să susții cheltuielile guvernamentale.

Ceea ce vreau să subliniez este că, în general, în spațiul sud-european observăm că cei care doresc încetarea austerității se împart în două tabere: șomeri (cei mai numeroși) și socialiști. De cele mai multe ori, șomerii susțin cheltuielile guvernamentale doar pentru a avea de lucru. Atunci când s-a făcut curățenie printre bugetarii angajați în număr nefondat de mare, ei au ieșit în stradă pentru locurile lor de muncă. De ce susțin ei cheltuielile guvernamentale? Nu pentru că ei ar considera că Keynes are dreptate, nu pentru că austeritatea nu răspunde unor probleme, nici pentru că cer o reformare a sistemului în vederea eficientizării lui, ci doar pentru că au fost concediați ei și nu alții. Astfel, îți dai seama că, de fapt, dezbaterea devine imposibilă! Între timp, socialiștii radicali profită de situație și cer amânarea sărăciei prin măsuri disperate de naționalizare. Cu alte cuvinte, să repetăm un Paris 1968 (care a sfârșit prin întoarcerea la privatizare după scăderea randamentului). În Europa de sud, nimeni nu dorește, de fapt, o dezbatere politico-economică… toți își vor serviciul înapoi; timpul să treacă, leafa să meargă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Din păcate, apare și „salvatorul”. François Hollande ia partea „poporului” portughez, spaniol, italian și grec, cerând încetarea austerității, trecerea cu vederea a tuturor problemelor care i-au adus acolo, în vreme ce alte state platesc prin conștiinciozitatea lor pentru lipsa acesteia la partenerii lor. Argumentele pentru posibile soluții sunt bine-venite doar în măsura în care ele ar putea lăsa impresia unei argumentări consistente pentru susținerea interesului propriu. „Dacă nu susține revenirea la starea anterioara, nu e bun!” Credeți că ei sunt puțini? Cine a rămas să salveze dezbaterea rațională? Nordul? …Are propriul micro-climat economic. Marea Britanie? …Nu a ajutat Europa decât pentru câștig imediat. Germania a rămas singură.

Această problemă ar trebui să ne ridice câteva întrebări. Spune asta ceva despre părțile întunecate ale democrației? Spune asta ceva depsre fundamentele ideilor mainstream de politică și economie? Între timp, România este pierdută fără nici o idee în adevărurile de netagăduit ale Uniunii Europene, iar la televizor este anunțată o emisiune care îl are ca invitat exclusiv pe Ion Țiriac. Promoul ne anunță printr-un splashscreen dramatic că el ne comunică: „Criza o să mai dureaze…” Extraordinar! Ce keynsieni, ce hayekieni, ce Paul Krugman, ce Milton Friedman… Ion Țiriac! Aveam nevoie de un sportiv ca să ne spună asta, că altfel nu știu ce ne-am fi făcut…

like banner 2 regular

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s