Politica / Societate

A fost DOAR începutul. Atât.

proteste ianuarie 2012

Foto: https://atitudini.wordpress.com/2012/01/17/16-ianuarie-2012-imagini-noi-din-piata-universitatii/

Câteva considerații filosofice de ziar:

Începutul presupune o continuare. Cătă vreme nu ne putem cere dreptul la un sfârșit – pentru că nimeni nu știe când va fi acesta, putem să cerem o continuare atunci când cineva ne vorbește despre un început. Desigur, putem să spargem un proces în 3 etape: început, cuprins și sfârșit. Putem să spunem că între început și cuprins există o pauză foarte lungă, însă procesul acesta – al unor schimbări politice, nu poate fi unul discret, el trebuie să fie unul continuu. Altfel, am putea spune că protestele din ianuarie 2012 sunt continuarea/cuprinsul revoluției din decembrie 1989 sau putem să mergem chiar mai departe și să afirmăm că ele continuă revoluția de la 1848. Putem vorbi despre o curgere a istoriei, însă aici nu este vorba despre așa ceva. Este vorba despre un proces care a avut în mod explicit un început (cel puțin asta susțineau protestatarii de atunci). Prin urmare, cu toții așteptam cu nerăbdare continuarea vestitelor proteste din ianuarie 2012. Unii poate că încă mai așteaptă, precum personajele lui Samuel Beckett, continuarea protestelor.

Un drum în trecut:

Să ne reamintim pentru început (nu vă faceți griji, articolul are o continuare) ce s-a întâmplat la protestele din ianuarie 2012. Originea protestelor a fost noul proiect pentru Legea sănătății. Nemulțumiți de noua reformă guvernamentală oamenii au ieșit în stradă pentru a-l susține pe Raed Arafat (subsecretar de stat in Ministerul Sănătății). În scurt timp însă, nemulțumiți de guvernarea lui Emil Boc și a lui Traian Băsescu, oamenii și-au adus aminte de neregulile existente de-a lungul mandatului respectivei guvernări. S-au strâns din ce în ce mai mulți oameni, din toate păturile sociale, cu nemulțumiri care mai de care mai diverse. S-a spus la acea vreme că protestatarii nu aveau un mesaj comun. Acest lucru nu este adevărat, cu toții voiau un singur lucru – să trăiască mai bine (desigur, fiecare avea versiunea lui pentru această dorință), iar soluția era ca Traian Băsescu să își dea demisia. Prin urmare, ceea ce se auzea în Piața Universității era „Jos Băsescu!”. Tastaturile laptopurilor, computerelor și touch screen-urile de la tablete și telefoanele smart s-au încins în timp ce oamenii făceau reportaje live de la fața locului iar ziarele și platformele de știri online anunțau că acesta este sfârșitul guvernării actuale. Tinerii brusc activiști și-au adus aminte de o sintagmă de care nu am mai scăpat după – „spirit civic”, pe care cu toții îl aveau și cu toții trebuia să îl avem. Chiar dacă până atunci au dormitat când erau nereguli severe, elita intelectuală a Bucureștiului, a României chiar, s-a trezit brusc în ianuarie 2012 și și-a dat seama că are spirit civic. Iar spiritul civic nu se manifesta printr-o atitudine generală pe care cetățenii ar fi trebuit să și-o însușească de-a lungul timpului sau care se manifestă oricând, în viața de zi cu zi, ci prin proteste publice atunci când îți ajunge cuțitul la os. Atunci când te roade stomacul, atunci când nu mai ai din ce să trăiești sau atunci când apare un nou val de socialism (după ce a stat în sertar mult timp ca urmare a atrocităților comunismului), tineri, oameni de vârstă mijlocie și bătrâni, cu toții trebuie să ne manifestăm spiritul civic. Desigur, protestatarii din ianuarie 2012 nu ar fi de acord cu ceea ce am scris mai sus. Ei spuneau atunci că acesta a fost un semn că lucrurile nu mai pot merge așa cum au mers până acum, că oamenii s-au trezit în sfârșit și că de acum încolo vom schimba guvernarea, vom avea o țară prosperă, oamenii vor munci pentru viitorul ei și se vor implica politic. Era doar începutul!

Nu conta că era neconstituțional să îl dai jos pe președinte, nu conta că atunci când ar fi trebuit să se revolte nu o făcusera pentru că încă aveau mancare în burtă, tot ceea ce conta era să urle „Jos Băsescu!” și să fluture steagul în Piață, ca simbol al democrației în care trăiau.

Înapoi în prezent:

Ar trebui ca această secțiune să fie goală, însă, pentru că am promis o continuare, voi încerca să vorbesc despre rezultatele protestelor din Piața Universității. Pe scurt – nu au existat unele notabile. Oamenii au uitat de proteste, protestatarii au uitat și ei că ne promiteau o continuare, știm că vrem să îl dăm jos pe Băsescu – prin intermediul opoziției de atunci s-a organizat și un referendum pentru demiterea lui, însă mai mult de atât nu s-a schimbat. Avem aceiași politicieni – îl vedem parcă mai des pe Crin prin presă, Ponta e premier – deși nimeni din piață nu își dorea asta. Prin urmare, puținele schimbări vizibile nu au legătură efectiv cu protestele din ianuarie 2012, ci mai mult cu faptul că a mai trecut ceva timp. În rest, a fost doar începutul…

like banner 2 regular

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s