Societate

Qui est Charlie?

Qui est Charlie

Zilele acestea, Parisul a fost scena ciocnirii violente a două extremisme la fel de respingătoare. Pe de o parte avem pe cei ce abuzează de libertatea cuvântului iar pe de cealaltă parte îi avem pe fundamentaliștii islamici gata să omoare în numele fanatismului religios.

Considerând valul mediatic mondial creat in jurul sintagmei Je suis Charlie, se cuvine să clarificăm ce fel de publicație este Charlie Hebdo. Autorii săi se declară ca reprezentând viziuni cu puternice accente politice de stânga. Aceștia s-au făcut remarcați pentru prima dată la nivel național atunci când au ridiculizat moartea eroului național francez Charles de Gaulle chiar în ziua decesului acestuia. Încă din anii 2000, publicația și-a arătat repulsia față de islamism, lovind deseori voit sau din pură ignoranță și în islam.

Libertatea de exprimare este una dintre valorile principale ale Occidentului. Ea permite existența unui spațiu de dezbatere și sprijină mediul democratic prin confruntarea rațională și civilizată a ideilor în vederea alegerii celor mai bune dintre ele. Este firesc ca spiritul european să se simtă lezat de acest atac terorist țintit chiar în inima civilizației sale. De asemenea, lipsa de respect pentru viața umană de care au dat dovadă criminalii este la fel de abjectă precum fanatismul orb al acestora.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că libertatea de exprimare a fost abuzată de Charlie Hebdo prin caricaturi ce avansau glume proaste de o grosolănie mizerabilă. Ele insultau în mod scabros credințele a miliarde de oameni fără să aibă vreo idee bună (sau uneori măcar adevărată) în spatele așa-ziselor glume. Charlie Hebdo nu este publicația reprezentativă libertății cuvântului, ci întruchipează limita grosolăniei cu care această libertate poate fi abuzată și dezonorată. Nu, autorii omorâți nu sunt nici eroi, nici martiri. Ei reprezintă inconștiența gazetărească prin care se pot inflama cu bună știință tensiunile sociale în propria țară cunoscută pentru prezența pronunțată a minorității musulmane.

În urma atacului terorist au avut loc proteste sub sloganul Je suis Charlie. Sintagma a fost preluată de numeroase mari publicații și jurnaliști. Ei bine, eu îndrăznesc să spun că probabil nimeni nu e Charlie. Deși acțiunile criminalilor sunt blamabile, aceasta nu înseamnă că jurnaliștii profesioniști trebuie să se identifice cu Charlie doar pentru că cei în cauză au fost uciși. Nimeni nu ar trebui să se identifice cu grosolănia unor indivizi care, judecând după conținutul materialelor lor, pot fi cu greu numiți jurnaliști. Întocmai cum nimeni nu ar trebui să celebreze prostul gust, nimeni nu ar trebui să se identifice cu cei ce își fac o meserie din inconștiența și nesimțirea publică chiar dacă acestea sunt legale.

Ar trebui îndoit principiul libertății cuvântului sub presiunea violenței? Nu. Bunul simț, grija față de propria țară și evaluarea corectă a situațiilor sociale nu pot fi legiferate. În confruntarea dintre aceste două extremisme avem de ales între libertatea cuvântului ca principiu imuabil și îngăduirea cenzurii arbitrare (pentru că în acest caz, ea nu presupune o procedură strictă care să prevină un prejudiciu adus cuiva, ci instalarea de interdicții sub amenințări violente lansate de sub-grupuri fanatice religioase; astfel se diferențiază cazul de față de, să zicem, calomnie) care deși se poate materializa în grade diferite, rămâne în esență o suprimare nemiloasă a vocilor. Cea din urmă cale nu poate conduce niciodată către progres din cauză că ucide tocmai disputele libere de idei. Nici o prevedere legală nu poate îndrepta această situație. Deși Charlie Hebdo este prețul pe care îl plătim pentru principiul libertății cuvântului, aceasta nu înseamnă că el trebuie făcut inofensiv. Puterea cuvântului într-o democrație constă în faptul că cetățenii trebuie să aibă libertatea de a critica și de a fi neplăcuți în limbaj atunci când cineva greșește. Acest lucru trebuie celebrat. Însă dacă ne dorim cu adevărat o societate bazată pe respect în vederea găsirii celor mai bune idei, nu trebuie să celebrăm lipsa auto-cenzurii, prostul gust, inconștiența și ignoranța simplificatoare. Dacă dorim să progresăm ca civilizație, nimeni nu trebuie să fie Charlie.

like banner 2 regular

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s