Economie / Politica

Radicalismul nu este pentru săraci. Săracii sunt pentru radicalism.

tataie grecul

Foto: Die Linke / Flickr via inthesetimes.com – http://inthesetimes.com/article/17561/zizek_greece_syriza

Grecia a votat pentru o schimbare radicală de curs a politicilor sale și a ales programul oferit de SYRIZA, propulsându-l pe Alexis Tsipras în funcția de prim-ministru. Cât de mult contează această schimbare în contextul european, dar și cel național grecesc?

Până acum, SYRIZA nu s-a purtat pe deplin ca un partid de extremă-stângă, în ciuda numelui său foarte expresiv – „Coaliția Stângii Radicale”. Ei nu s-au manifestat astfel, nu pentru că nu ar dori, ci din cauza limitărilor exterioare lor. Înainte de a prezenta programul partidului său, Alexis Tsipras a declarat:

Astăzi vă prezentăm nu ceea ce am vrea să facem, ci ceea ce putem face.

…un început bun, însă contrar primei impresii lăsate de această afirmație și de campania sa electorală, SYRIZA nu este în situația de a își aplica viziunea politică în limitele obiectivității materiale pentru modelarea realității grecești, ci este doar în poziția de negociator, iar negocierile nu se poartă niciodată de unul singur. Cu alte cuvinte, limitările lor nu sunt atât de mult cele ale realității fizice, cât sunt cele financiare și politice. Până la urmă, Grecia este cea care este datoare altora din cauza unei istorii de cheltuieli guvernamentale nesăbuite. Capacitatea lor de a impune condiții este, așadar, limitată.

Ce vrea SYRIZA? (programul lor aici) Ceea ce ei propun este un program european de tip New Deal. Astfel, Banca Europeană de Investiții ar finanța investiții publice pentru crearea de locuri de muncă și de infrastructură care să repună în mișcare consumul, deci cererea. Aceasta ar încuraja apoi oferta și ar stimula angajările generând profit în același timp.

Ceea ce acest plan ignoră cu desăvârșire este tocmai problema care a condus către această situație. Motivul principal pentru care s-a ajuns aici este lipsa de coordonare între politica monetară și cea fiscală a statelor din zona euro. Degeaba reglează Banca Centrală Europeană (BCE) valoarea monedei euro și degeaba face infuzii de masă monetară dacă la nivel fiscal statele membre pot cheltui oricum doresc banii împrumutați sub garanție europeană. Cu alte cuvinte, statele din zona euro se împrumută sub garanția colectivă, dar cheltuiesc individual după cum consideră fiecare. Sub astfel de condiții, e firesc ca după un timp să se accentueze deficitele bugetare ale guvernelor cu politici fiscale nesăbuite, care în loc să investească în dezvoltare și să formuleze reguli favorabile afacerilor, au preferat să investească peste măsură în servicii publice pentru a obține voturi.

Exemplul perfect al momentului este guvernul grec. Au început prin a mușca mai mult decât puteau mesteca în materie de împrumuturi, au investit în mod nesăbuit pană și-au compromis propria imagine pe plan extern, nu au putut plăti înapoi și sunt nevoiți să apeleze strict la banii pieței de capital. Din păcate, imaginea guvernului este atât de compromisă încât nu își pot vinde obligațiunile de stat nimănui pentru că promisiunile lor nu mai valorează nimic, iar investitorii preferă să profite de uniunea monetară și să își investească banii în obligațiunile unor guverne mai chibzuite.

Între timp, BCE anunță că va adopta o măsură substanțială de relaxare cantitativă, adică mărire a masei monetare. Luând în considerare pericolul deflației care răcește suflarea Uniunii Europeane, BCE este dispusă să sacrifice pe termen scurt o parte din economiile europenilor prin politici inflaționiste menite să întrețină focul creșterii economice. BCE intenționează să folosească această ocazie pentru a redresa statele aflate în dificultate, cumpărându-le obligațiunile și ajutându-le implicit bugetele. Ce bucurie pe greci! Și când te gândești că SYRIZA nu a trebuit să facă nimic pentru asta…

Totuși, Germania se opune în continuare ideii pe motiv că o astfel de măsură ar descuraja guvernele aflate în dificultate de la reducerea cheltuielilor și echilibrarea bugetelor. Degeaba arunci bani în traista cuiva dacă nu și-a peticit înainte găurile din ea. Nu putem să îi condamnăm pe germani pentru astfel de atitudine. Până la urmă, setul de reguli interne care au condus Grecia aici sunt în mare parte încă în funcțiune și nimeni nu poate garanta pentru o restructurare mai bună dacă i se acordă timp de respiro pe bani europeni.

Totuși, nu putem ignora nici faptul că Grecia suferă un tragic, deși bine-meritat, colaps al serviciilor publice care a tras după el întreaga economie națională mai mult decât trebuia. Odată cu austeritatea, au fost eliminate ultimele elemente care mai făceau posibilă funcționarea economică de până atunci. Prăbușirea sistemului a demolat chiar și ceea ce mai rămăsese funcțional. Resursele necesare reconstrucției economice sunt insuficiente, iar insuficiența e cauzată de regulile putrede care i-au adus pe greci în această situație. Din păcate, Grecia are nevoie imediată de încredere externă pentru a evita un dezastru național, numai că și-a consumat tot creditul și dezastrul e deja aici.

Despărțirea de austeritate promisă de SYRIZA se poate face doar pe bani pe care grecii nu îi au. În plus, nimeni nu este dispus să finanțeze în mod direct și necondiționat așa ceva. Pretenția de schimbare radicală originată în noua conducere nu este nimic altceva decât o petardă.

Grecia și-a ratat ocazia de a șantaja Uniunea Europeană. Votanții greci s-au gândit că dacă trimit „nebunul” la negocieri, o să îi sperie pe europeni cu dezmembrarea uniunii, numai că acum uniunea are deja planurile de contingență pregătite și așa-zisul „Grexit” nu mai amenință mortal pe nimeni. SYRIZA mai poate face diferența doar pe plan național. Grecia are în prezent trei opțiuni: 1) părăsește zona euro, 2) declară imposibilitate de plată, 3) folosește timpul acordat de miracolul BCE în folosul său și se restructurează. Conform sondajelor de opinie, grecii se opun soluției 1). Opțiunea 2), deși este eficientă, este extrem de dureroasă și distructivă. Dacă va fi suficient de înțeleaptă, noua guvernare a Greciei ar putea să reușească încadrarea pentru opțiunea 3), însă ideile radicale de stânga nu sunt pentru așa ceva.

Dacă SYRIZA va dori să aibă succes, va trebui să lase radicalismul deoparte. Rămâne de văzut dacă vor alege raționalitatea politico-economică sau ideologia. Oricum, radicalismul lor nu mai sperie pe nimeni acum, iar dacă ar trebui să sperie pe cineva, aceia ar trebui să fie grecii înșiși.

like banner 2 regular

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s