Economie

De ce ne dispar pădurile?

Astăzi, suprafețele împădurite ale României mai reprezintă doar 26% din teritoriul țării, [1] în condițiile în care media Uniunii Europene este de peste 40%. [2] Pădurile au o semnificativă importanță economică pe lângă cea ecologică. Deși pot constitui spații recreative, ecosisteme sau cortine de purificare a aerului, pădurile au un impact consistent și asupra activităților economice. De ele depind industria alimentară (fructe de pădure, ciuperci, tipuri speciale de miere), industria prelucrătoare a lemnului (cherestea, mobilă, hârtie) și implicit, presa tipărită. La sfârșitul anului 2007, industria lemnului reprezenta pentru România 10,3% din volumul producției industriale, 11% din volumul exporturilor industriale și 11% din numărul persoanelor angajate în industrie. [3] În anul 2012, industria lemnului constituia 3,44% din PiB-ul României. Pentru a vă face o idee despre starea din 2005 a celorlalte țări europene în materie de suprafețe împădurite:

suprafete impadurite europene

Avantajul resursei lemnoase este faptul că este regenerabilă, chiar dacă necesită mult timp. Problemele apar doar atunci când rata exploatării resursei o depășește pe cea de regenerare. Din păcate, defrișările ilegale rămân o problemă pentru România. Chiar și după douăzeci și șase de ani de la revoluție, continuăm să pierdem din suprafețele împăturite. Dedesubt puteți observa suprafața împădurită colorată cu verde și suprafața de pădure pierdută (defrișare neurmată de plantare) între anii 2000-2011, colorată cu roșu. [4]

suprafata impadurita pierduta - greenpeace

Cauzele acestui fenomen sunt complexe și se întrepătrund în mod intim. Însă, pentru o clasificare generală, putem spune că ele sunt de trei tipuri – instituționale, legale și umane.

Din punct de vedere instituțional, trebuie să ne amintim că, indiferent cât de mult ne-ar displăcea, suntem nevoiți să purtăm moștenirea trecutului. Socialismul a schimbat în România relațiile de proprietate în mod radical, operând un transfer masiv de proprietate dinspre sfera privată către cea publică. Odată cu împământenirea noilor relații de proprietate, a fost transferată și responsabilitatea. Sub regimul unei piețe dirijate, motivațiile economice ale indivizilor erau cu totul altele. De aceea, atunci când România și-a restructurat economia după principii capitaliste, relațiile de proprietate etatiste s-au confruntat cu motivații economice individuale caracteristice unei economii deschise. Astfel, au existat prețuri suficient de mari ale piețelor externe pentru a anima acțiuni de erodare a proprietăților publice locale.

Dacă ne uităm la ponderea proprietăților forestiere publice și private din UE, [5] vom vedea că în jur de 60% din pădurile statelor membre sunt proprietate privată. În contrast, pădurile României sunt în proporție de 94,3% proprietate publică și doar 5,7% proprietate privată. Totuși, nu trebuie să comitem greșeala de a ne imagina că dacă privatizăm mâine jumătate din pădurile publice, problemele se vor rezolva. Țările lipsite de experiența socialistă au beneficiat de stabilitate a normelor sociale prin protecția proprietății private și evoluția organică(lipsită de rupturi subite și bazată pe reguli și proceduri pre-determinate în vederea evoluției optime) a corpusului legal. Aceste două elemente sunt vitale prevenirii problemelor de acest fel.

paduri europene publice si private

Din cauza instabilității României post-comuniste, garanția deplină a protecției proprietății private nu a existat în mintea nimănui vreme îndelungată. Astfel, dacă cineva făcea rost de o proprietate forestieră, era mai profitabilă defrișarea imediată din cauza perspectivei de incertitudine a viitorului. Chiar dacă protecția proprietății private ar fi existat, ea necesita un cadru legal sănătos pentru evitarea defrișărilor excesive.

În mod normal, sfera legală evoluează printr-un joc repetat de încercare și greșeală în care sunt propuse și implementate legi pentru a se observa apoi, neajunsurile lor și pentru a fi criticate de cetățeni în vederea înlocuirii lor cu legi care să conducă la rezultate mai bune. Din păcate, România nu a beneficiat de așa ceva. Ea a suferit o fractură legală după cel de-al Doilea Război Mondial și o a doua după căderea comunismului. În urma celei de-a doua fracturi, statul Român era slab, infestat de corupție, lipsit de finanțe și complet nepregătit organizațional pentru a înfrunta motivațiile economice individuale generate de o piață deschisă. De aceea, în lipsa graranției proprietății private și a unui cadru legal sănătos, o privatizare masivă imediată ar fi înrăutățit situația pădurilor.

Garanția proprietății private și calitatea organică a corpusului legal nu sunt încă suficient de bine șlefuite (a se vedea cazul lui Willy Schuster în care însuși statul român lucrează împotriva dreptului de proprietate al propriilor cetățeni), însă cu timpul, starea acestora se poate îmbunătăți prin contribuții ale societății civile și ale presei de calitate. Doar critica repetată și căutarea activă și realistă de soluții ne pot aduce pe linia progresului în acest joc legal de încercare și greșeală.

Instituțiile trebuie întotdeauna să țină cont de obiectul muncii lor, ceea ce ne conduce către a treia categorie de cauze ale defrișărilor ilegale – oamenii. Fracturile legale despre care am vorbit au adus cu sine și fracturi la nivelul mentalității colective. Orice sistem de organizare pedepsește și răsplătește în conformitate cu un set de reguli. Acesta încurajează un anume model de comportament care este urmat de cei mai mulți indivizi pentru că le promite beneficii maxime. În cazul socialismului românesc, modelul impus era cel de super-structură ierarhică instituționalizată. Efortul omenesc individual era plasat într-o comună gigantică a instituțiilor cu acoperire națională prin intermediul comunelor locale. Așadar, principiul de bază era cel al centralizării.

Sistemele de organizare nu încurajează doar propriul model de conduită ideală, ci și un model de fraudare. În acest caz, el era bazat pe folosirea locului de muncă pentru a profita de pe urma bunurilor centralizate, fie în mod direct, fie prin intermediul rețelelor de relații sociale “subterane”. De aceea, sistemul socialist presupune recurgerea frecventă la un sistem de supraveghere și pedepsire foarte puternic dezvoltat care se asigură că nu au loc fraudări la nivelul inferior al ierarhiei (producție, distribuție). Fiind condus de însăși elita socialistă, mecanismul de supraveghere și pedepsire îngăduie fraudarea doar la nivelul înalt al ierarhiei.

Prin eliminarea proprietății private nu se elimină doar responsabilitatea individuală și atașamentul proprietarului, ci și capacitatea de excluziune a comunității. Ea este, la rândul său, centralizată din cauză că modelul socialist nu permite existența organizațiilor non-statele cu putere de negociere.

De departe cel mai dificil aspect al factorului uman este cel al atașamentului. Deși proprietatea privată poate stimula atașamentul unei comunități față de resursele locale, el nu este niciodată o garanție, putând la fel de bine să înlesnească jaful generalizat, mai ales într-o comunitate dezrădăcinată emoțional de socialism. Obținerea atașamentului unei comunități față de resursele locale trebuie să fie un proces gradual care să urmărească recrearea condițiilor sociale care au precedat colectivizarea forțată. Ideal ar fi ca acesta să fie dublat de programe de instrucție pentru a asigura asimilarea socială a valorii mizei aflate în joc, dar și pentru a explica metodele de întreținere a resursei.

Presupunând că acest proces este de succes, el poate fi instrumentalizat cu succes doar în condiții bune de supraveghere și excluziune. Momentan, cu 94% din suprafețele forestiere în proprietate publică, statul român este îngreunat cu sarcina imposibilă de a le supraveghea printr-un aparat instituțional [6] centralizat și corupt.

institutii ministerul mediului si padurilor

Deși departe de perfecțiune, după douăzeci și șase de ani de la revoluție, sistemul legal are o evoluție mai previzibilă și organică, iar pârghiile instituționale sunt mai clare. În acest sens, România și-a recăpătat stabilitatea. Pe baza ei trebuie planificat un lent proces de privatizare care să despovăreze parțial statul de sarcina nerealistă a supravegherii uriașelor suprafețe forestiere ale României. Ideal ar fi ca noii proprietari de pădure să fie localnici care au fost educați în prealabil în direcția prosperării prin exploatare forestieră sustenabilă. De aceea, descentralizarea supravegherii trebuie să funcționeze și la nivel social prin formarea de asociații cetățenești ale proprietarilor de pădure. Ele pot ajuta poliția în oprirea defrișărilor ilegale (funcționând la început sub coordonarea autorităților) prin avantajul social pe care îl au (anonimitatea în cadrul comunităților mici este aproape inexistentă), dar și prin cunoașterea locurilor și a împărțirilor loturilor de pădure. După cum am spus, acest plan rămâne unul ideal, rămânând de văzut dacă și cum poate fi pus în aplicare.

În urma tranziției către sistemul pieței deschise, România s-a confruntat cu necesitatea racordării vechii organizări la noul set de motivații economice și norme. Această dificultate se reflectă inclusiv în cazul defrișărilor ilegale. De aceea, până când aspectele instituționale, legale și umane nu vor fi armonizate cu piața deschisă, defrișările vor continua, iar noi suntem singurii care au de pierdut.

brichete rumegus

________________________________________________________________________________________
Referințe:
[1] http://www.fao.org/docrep/w3722e/w3722e23.htm
[2] http://ec.europa.eu/agriculture/fore/characteristics/index_en.htm
[3] http://innopas.eu/fileadmin/innotrans/Branchenberichte/Landessprache/RAPORT-romanian.pdf
[4] http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/paduri/publicatii/forestcover-change-in-romania-methodology/
[5] http://ec.europa.eu/agriculture/fore/publi/2007_2011/brochure_en.pdf
[6] http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/paduri/publicatii/Taierile-ilegale-de-arbori-in-padurile-din-Romania-2009-2011/

like banner 2 regular

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s